Poliția română dă exemplu poliției spaniole în timpul Paradei homosexualilor

Mulți dintre dumneavoastră poate că știți că Madrid a fost numită anul acesta „capitala gay”, având loc exibiții deplorabile ale lobby-ului LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transexuali) timp de o saptămână întreagă.

La spectacolul de sâmbătă, 1 julie, au participat fără pic de rușine reprezentanții celor mai importante partide politice din Spania: de centru-stânga și de stânga (evident).

Manuela Carmena (reprezentanta partidului de extrema stângă, Podemos) și Cristina Cifuentes (reprezentanta Partidului Popular, de centru-stânga), îmbrățișându-se în timpul paradei

 

Pablo Iglesias (presedintele partidului comunist, Podemos) cu steagul LGTBI în timp ce primește bani de la regimul iranian care spânzură homosexuali. Principiile morale ale unei capre.

În după-amiaza zilei de sâmbătă, un grup radical pro LGBT și pro ETA (grupare spaniolă teroristă, născută în Țara Bascilor) -denumit Yesca- a atacat sediul Fundației CitizenGO, murdărind-o cu picturi de toate culorile (trebuiau să creeze un curcubeu, desigur).

Pe lângă aceasta, pe poarta principală au lăsat următorul mesaj: CONTRA TRANSFOBIEI ACȚIUNE DIRECTĂ. yesca

Strigător la cer a fost faptul că atunci când președintele fundației, Ignacio Arsuaga, a sunat la poliție –cunoscută sub numele de Corpul Național de Poliție- pentru a denunța atacul și a cere protecție, agentul care a răspuns nu a luat în serios declarația lui Arsuaga, ba chiar părea că se bucură de cele auzite, răspunzând: Noi trebuie să îi apărăm pe cei de la Paradă, nu pe voi. Incredibil, dar adevărat! Indignant răspuns venit din parte unei autorități care, indiferent dacă este sau nu de acord cu viziunea unui cetățean, trebuie să ofere protecție ORICĂRUIA.

Articolul 14 al Constituției Spaniole scoate în evidență următorul fapt:

Spaniolii sunt egali în fața legii, fără ca să poată prevala vreo discriminare din motiv referitor la naștere, rasă, sex, religie, opinie sau orice altă condiție ori circumstanță persoană sau social.

Ce înseamnă acest paragraf? Că indiferent dacă un agent de poliție are o opinie distinctă decât a mea, el este obligat de a mă proteja la fel ca pe oricare alt cetățean. În caz contrar vorbim de malpraxis.

 

În timp ce Poliția Națională Spaniolă refuză să apere cetățenii, Jandarmeria Română oferă protecție tuturora

 

Din câte am putut citi în diverse mijloace de comunicare, un grup pro-LGBT din orașul Cluj Napoca a organizat o manifestație -Cluj Pride- pentru legalizarea parteneriatului civil în România, în aceeași zi de sâmbătă, cu pretextul dintotdeauna: a cere niște „drepturi” care în realitate se numesc privilegii (ex.: privilegiul de a te „căsători” cu o persoană de același sex, privilegiul ca o pereche de homosexuali să adopte copii). Dreptul la căsătorie și dreptul la adopție îl pot avea, doar că din propie voință anumite persoane le refuză și vor aceste privilegii speciale pentru ei.

Ceea ce mi-a atras atenția a fost movilizarea societății românești pentru apărarea Familiei (cunoscută și sub denumirea de Familie Tradițională). Din câte am putut citi în știrile publicate, imediat după terminarea manifestației simpatizanților LGBT, fără a-i boicota și nimic de genul, un grup de români cu profunde valori morale s-a strâns pentru a-și exprima dezaprobarea față de legalizarea parteneriatelor civile, în cadrul unei manifestații numite „Marșul pentru Normalitate”.

La această a doua manifestație s-a prezentat și o așa-zisă actriță românească, care venise cu intenția de „a face dialog”, precum ea însăși a declarat. De ce? Deoarece nu înțelege cum cineva poate susține, într-o „societate progresistă”, DOAR familia formată dintre un tată, o mamă și copii, care este în fond Familia adevărată oricât ar nega.

Dar partea care m-a șocat a fost reația jandarmilor în momentul în care actrița a început „să dialogheze” cu susținătorii Familiei; m-a șocat în sens pozitiv!

Spre deosebire de atitudinea polițistului spaniol, care a refuzat să ofere protecție unor persoane ce apără valori precum Viața, Familia, Libertatea și Patria, și a altor multor polițiști care atunci când văd pe cineva ce boicotează o manifestație legală nu fac literal NIMIC pentru a o îndepărta (sau cel mult îl identifică pe rebel pentru ca apoi să îl lase să continue), Forțele de Ordine din Cluj nu au așteptat prea mult pentru a face ceea ce este legal și firesc. De aceea, au înlăturat-o cu forța pe femeie ce căuta să deranjeze manifestația pro-familie și au condus-o la comisariat pentru a fi investigată pentru tulburarea desfăşurării normale a unei adunări publice autorizate.

Ulterior, fiind acuzați agenții de abuz de putere, într-o publicație de pe contul oficial de Facebook, Jandarmeria Română a ținut să precizeze clar și concis:

Vă reamintim că una dintre obligațiile forțelor de ordine, conform legii 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice este aceea de protejare a manifestanților
CAP.4
Asigurarea ordinii pe timpul desfășurării adunărilor publice
ART.16
“Comandanții organelor locale de poliție și jandarmerie sau persoanele desemnate de aceștia au obligația de a asigura protecția participantilor și de a stabili împreună cu organizatorii măsurile ce trebuie luate pentru desfășurarea adunărilor publice declarate, în condițiile de deplină ordine.”

Legea! Un cuvânt al cărui semnificație poliția politică spaniolă, dirijată de către persoane fără principii precum conducătorii actuali ai Spaniei, se pare că îl cam uită…

Așadar, prin intermediul acestui articol, doresc pur și simplu să felicit Poliția și Jandarmeria Română pentru munca de nota zece demonstrată prin punerea în practică a legii. Căci nu contează dacă agenții sunt sau nu de acord cu ideile noastre, aceștia au obligația de ne a apăra în orice circumstanțe, chiar și atunci când ne aflăm în pericol din propria vină (precum în cazul tinerei românce pro-LGBT, pe care jandarmii au salvat-o de la o posibilă agresiune, când au îndepărtat-o).

Doresc, de asemenea, să mulțumesc polițistului Marian Godină pentru că a avut curanjul de a-și exprima public opinia referitoare la cele întâmplate (spre deosebire de cetățenii spanioli care, dacă îndrăznesc să își exprime public părerea negativă cu privire la lobby-ul gay, riscă să fie sancționați de către Guvern):

Ieri a fost pentru a doua oară când am descoperit o actriţă de care nu auzisem, dar nu pentru că ar fi făcut vreun rol extraordinar în vreun film premiat, ci pentru că a ţinut să joace în public, gratuit, un rol de circar. Actriţa noastră a participat la un marş LGBT, după care a ţinut să meargă şi la manifestaţia antigay. S-a dus acolo, după cum ea ne spune, ca să facă dialog, adică nu doar să asculte şi să tacă (ceea ce era oricum ostentativ). S-a gândit ea cumva că oamenii ăia, ale căror păreri sunt neschimbate de câteva secole, pot fi aduşi pe calea cea dreaptă de către ea, prin dialog.

Trăiască Poliția României!

Tatiana Sofia și întreaga echipă CitizenGO

Apel la supravegherea imediată de către UE și eventuale noi alegeri după legea grațierii și amnistiției dată de PSD

Dragi cetățeni români,

România se află în criză!

BUCURESTI - PROTEST - GRATIERE

În aceste momente, Curtea Constituțională a României (CCR) – la cererea președintelui Klaus Iohannis – a început procesul de revizuire a faimoasei Ordonanțe de Urgență, propusă de guvernul condus de PSD cu intenția de a anula legislația anti-corupție existentă, punând în vigoare noi legi de grațiere și amnistiție.

Din câte am putut remarca cu toții, PSD s-a folosit de puterea pe care o deține pentru a decriminaliza anumite tipuri de corupție, fapt care nouă, poporului român, ne miroase a fraudă. Ca urmare, în întreaga țară au avut loc proteste masive împotriva noilor decrete guvernamentale.

Prin intermediul petiției CitizenGO, dorim să solicităm Uniunii Europene și Consiliului Europei să intervină de urgență în România. Ceea ce cerem este ca aceste organisme europene – al căror scop este acela de a promova și proteja statul de drept în Europa – să monitorizeze Guvernul român, în timp ce elaborează o strategie politică pentru a proteja democrația în România.

Sperăm ca în următoarele zile să aibă loc demisiile acelor politicieni implicați în această modificare a Codului Penal, precum și noi alegeri electorale. Legile anti-corupție au fost create cu un motiv important, nu pentru a fi anulate din cauze total absurde.

În cazul în care vom permite Guvernului să continue pe acest drum al anti-democrației, o nouă dictatură ar putea prinde rădăcini; și, în cazul în care protestele publice vor ieși de sub control, am putea asista chiar la o altă revoluție.

romania_protest_anti_corruption

Prin semnarea acestei petiții declarăm că noi, poporul român, ne împotrivim în totalitate acestei acțiuni anti-democratice, precum și violării legii. Sute de mii de cetățeni au ieșit în stradă pentru a cere ca această Ordonanță de Urgență să fie anulată.

Este clar că situație actuală necesită ajutorul UE și presiuni din exterior. Semnați această petiție urgent și împărtășiți-o, pentru a obține cât mai multe semnături și a ne putea atinge astfel obiectivul: http://www.citizengo.org/en/pc/40810-crisis-romania-call-immediate-oversight-europe-and-possible-new-elections-romania-after.

„Guvernul nu poate să treacă peste voința cetățenilor, care este suverană. Vocea oamenilor nu mai poate fi ignorată! O democrație solidă este una în care majoritățile nu abuzează de drepturile lor doar pentru că dețin, vremelnic, puterea”a declarat Președintele Klaus Iohannis.

Jos cu corupția! Jos cu politicienii corupți!

 

Autor: Scott Schittl

Editor: Tatiana Sofia

Despre cristofobie și creștinii „farisei”

În ultima perioadă auzim folosindu-se din ce în ce mai des termeni precum homofobie și islamofobie, pentru a caracteriza acele persoanele care nu aprobă homosexualitate (în realitate termenul ar trebui să se refere strict la aceia ce urăsc persoanele homosexuale, însă din păcate termenul este prost folosit, aplicându-se tuturor acelora care, din punctul de vedere al grupului LGBT, sunt homofobe) și pe cele care se împotrivesc mulsumanilor în general (indiferent dacă sunt inslamiști radicali sau nu).

Dar prea puține persoane acceptă faptul că una din principalele fobii din ziua de astăzi este, din nefericire, așa-numita cristofobie (cunoscută și sub denumirea de anti-creștinism), ce se referă la ura față de creștini, ba chiar la persecuția acestora în anumite țări. De foarte multe ori creștinii sunt arătați cu degetul de către atei și învinovățiți de lucruri pe care nu le-au făcut și nici nu le-ar face vreodată; aceasta se întâmplă cu frecvență în Occident. În timp ce în Orient sunt direct executați pentru simplul fapt că au decis să îl urmeze pe Cristos, amplificându-se astfel lista martirilor.

cristofobia-3oct13

Dacă Fiul lui Dumnezeu a fost calomniat și persecutat, cu atât mai mult noi –urmașii săi– vom fi acuzați de ce-i mai rău (și neadevărat!). Dar acest fapt nu trebuie să ne sperie, ci să ne întărească. De câte ori nu am fost acuzați –pentru simplul fapt că suntem creștini– de a fi homofobi, ipocriți și puritani, plictisitori, spălați pe creier de către biserică, evlavioși (sunt creștini evlavioși, adevărat, dar nu cu toții, căci fiecare are forma sa de a-și manifesta credința la urma urmei), conservatori încuiați la minte, a ne împotrivi cu vehemență avansărilor științei, a ne crede perfecți și mai buni decât restul lumii ș.a.? Cred că marea majoritate dintre noi suntem deja obișnuiți cu stereotipurile și prejudecățile celor din jur.

Pe de altă parte, în extrema opusă anti-creștinilor se află creștinii farisei, al căror scop în viață pare a fi criticarea fraților lor, deoarece aceștia din urmă nu se comportă –din punctul fariseilor de vedere– ca niște creștini adevărați. Vorbesc despre acele persoane care au impresia că îndeplinesc legea, însă o fac într-un mod atât de exagerat și mecanizat, încât nu lasă loc de dragoste frățească și milostenie în sufletele lor. Vorbesc despre oamenii care se uită mai mult la formă decât la conținut; cărora nu le pasă dacă o persoană are suflet bun, îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu (precum și pe aproapele) și se străduiește să fie mai bun, căci atâta vreme cât nu este de aceeași confesiune ori nu îndeplinește legea după cum ei cred că e corect, este destinată să ajungă în iad.

mascaras

De multe ori nu ne dăm seama că a greși e omenesc și că fiecare din noi poate cădea în păcat. Fiecare! Indiferent de religie, confesiune, credință, „nivel de practicare a învățăturilor bisericești” etc. De asemenea, avem impresia că în biserica lui Dumnezeu ar trebui să fie binevenite doar „persoanele bune”, în timp ce păcătoșilor ar trebui să le fie interzis accesul în Casa Domnului. Și e complet invers…Cristos Însuși a spus: Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. Aşadar, mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă: „Îndurare vreau şi nu jertfă”, căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi. (Matei 9, 12-13)

Cum rămâne așadar cu dragostea și îndurarea față de aproapele? Căci acesta poate fi cel mai păcătos dintre păcătoși…Din nefericire uităm adesea că Însuși Mântuitorul a dat următoarea poruncă pentru a fi pusă în practică: Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții. Așa cum eu v-am iubit, așa să vă iubiți unul pe altul. (Ioan 13:34)

Autor: Tatiana Sofia

ZMMR celebrată anul acesta în Capelania romano-catolică română din Madrid

IMG_20170115_112547

Pe data de 15 ianuarie, Arhiepiscopul Madridului, Carlos Osoro, a celebrat Ziua Mondială a Migranților și Refugiaților, anul acesta având loc chiar în Capelania romano-catolica română din Madrid (Parohia Crucificarea Domnului). Tema aleasă de Papa Francisc pentru acest an a fost: „Migranții minori, vulnerabili și fără voce”.

Prin această temă, Papa Francisc aduce în centrul atenției copiii de migranți, deoarece aceștia „sunt minori, străini și neajutorați”. Suveranul Pontif a subliniat faptul că cei mici sunt cei care suferă cel mai mult din cauza gravelor consecințe ale emigrării, aproape întotdeauna cauzate de către violență, sărăcie și condiții de mediu, factori cărora trebuie să le adăugăm aspectele negative ale globalizării.

Sfatul Papei Francisc constă, pe de o parte, în a ajuta țările de origine ale imigranților și refugiaților, luptând împotriva războaielor și a crizei economice actuale, la nivel global; pe de altă parte, Papa ne sfătuiește să nu păstrăm tăcere, ci să conștientizăm lumea întreagă, pentru a preveni astfel temerile nejustificate create pe baza acestui fenomen, precum și speculațiile privind emigranții și imigranții.

La rândul său, Arhiepiscopul Madridului, Carlos Osoro, a făcut referire în predica de duminică la un fragment din Evanghelie, în care Isus Cristos a spus:

Oricine primeşte un astfel de copil, în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis.

IMG_20170115_120433

Arhiepiscopul a adus aminte că, în ultimii 10 ani, în Spania au ajuns mii de copii, atât din familii de imigranți, cât și de refugiați, familii distruse, nevoite să-și părăsească țara din cauza foametei, războaielor și persecuțiilor, printre altele. Acesta este doar un fragment din predica sa, de la slujba celebrată în capelania română:

Trebuie să contribuim la a-i apăra pe acești nevinovați străini, ce au trăit consecințele războaielor, corupției, sărăciei, crizei antropologice. Persoanele sunt mult mai importante decât lucrurile. Să oferim lumină, protecție, resurse necesare pentru a proteja copiii care vin din alte țări; să îi integrăm fără a pune obstacole, ci programe de integrare socială. Biserica caută binele acestor persoane, ce ajung în țara noastră cu un bagaj de povești și care au nevoie de noi. Cei mici și neajutorați „ne strigă”: „Sunt o persoană care a venit la casa ta, deschide-mi ușa și fă-mi loc!”. Să răspundem găsind soluții, nu punând piedici. Să creăm o lume precum Dumnezeu Însuși a gândit-o și pentru care Cristos, Fiul său, ni s-a dat. Avem o provocare și o speranță: să îl primim pe Cristos, Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra Sa păcatele lumii!

Jornada Mundial Migraciones 2017

 

Autor: Tatiana Sofia

Părinții români au dreptul de a spune NU predării educației sexuale copiilor lor

Începând cu anii 1990, anumite organizații non-guvernamentale (ONG-uri) s-au infiltrat în unele școli românești, cu scopul expres de a sexualiza copii români în școli.

Dar, anul trecut în decembrie, deputatul independent Ninel Peia a propus un proiect de lege privind interzicerea predării educației sexuale în școli, ce a fost aprobată și deja adoptată de către Senatul României.

Proiectul lui interzice transmiterea informațiilor de natură sexuală elevilor din învățământul preșcolar, primar și gimnazial, fără acordul părinților sau tutorilor. Mai mult, aceia ce nu îndeplinesc această normativă riscă închisoarea de la 3 luni până la 2 ani ori plata unei amenzi.

De multe ori, sub masca unui „proiect extra-școlar” (care se presupune că nu face parte din programa „oficială” a școlilor), unii elevi români au primit -încă de la o vârstă fragedă- educație sexuală de la străini. Aceste lucruri s-au realizat cu complicitatea – ba chiar la invitația – anumitor școli, fără ca părinții să aibă vreo idee de astfel de „activități extra-școlare”.

este-nevoie-de-educatie-sexuala-scoli1

În ultima perioadă, din cauza anumitor ONG-uri al căror scop este acela de a include referiri la stilul de viață homosexual, precum și la ideologia de gen, prin așa-numita „Educație sexuală înțelegătoare”, tot mai mulți părinți români află de existența acestor proiecte.

După părerea deputatului independent, educația sexuală ar putea foarte ușor traumatiza copiii.

Există deja școli unde copile de 10 ani pleacă rușinate de la aceste „cursuri”, sunt băieți care nu mai înțeleg ce este aceea o familie sau de ce nu e nimic rău să ai sentimente erotice pentru Ionel și nu pentru Diana. Aceste vlăstare (…) sunt traumatizați de informații care nu sunt, nu au fost și nici nu vor fi specifice unei copilării normale, a singurei faze din viața fiecăruia care a fost binecuvântată cu miracolul inocenței, susține fondatorul proiectului.

Acestă inițiativă a lui Peia trebuie aprobată de către Camera Deputaților și de Președinte Klaus Iohannis, pentru a elimina definitiv astfel de programe (scandaloase) de îndoctrinare sexuală din școli, fie ele oficiale ori simple „proiecte extra-școlare”.

Prin intermediul petiției CitizenGO urmărim să obținem aprobarea proiectului lui Ninel Peia, dar și căutarea altor modalități de a preveni predarea educației sexuale în școlile din România, în special în „activități extra-școlare”: http://www.citizengo.org/en/ed/40131-romanian-chamber-deputies-give-parents-right-say-no-sex-ed.

Părinții, și nimeni altcineva, ar trebui să vorbească cu copiii lor despre temele sexuale! În caz contrar, dreptul părinților -în calitate de educatori primari ai copiilor lor- este serios diminuat.

Vă mulțumim pentru sprijinul acordat drepturile părinților -prin semnarea petiției- precum și dreptului copiilor de a-și păstra inocența intactă!

 

Autor: Scott Schittl

Editor: Tatiana Sofia

Apel de urgență pentru evitarea închiderii definitive a Organizației Yazda

Yazda-and-UNDP

În timp ce noi ne putem bucura de casele noastre calde pe timpul acestei iarni reci, mii de refugiați din Irak și Siria, deplasați din cauza Daesh-ului, sunt obligați să locuiască în corturi și alte adăposturi de urgență, în condiții foarte dificil de suportat. De o săptămână încoace, situația acestor persoane deja aflate în dificultate s-a înrăutățit și mai mult. Ce s-a întâmplat?

În a doua zi a noului an, forțele armate de securitate kurde din provincia Dohuk (situată în nordul Irakului, regiune autonomă a Kurdistan-ului), au luat cu asalt birourile organizației non-profit, Yazda, forțând personalul să părăsească sediul. Clădirile au fost sigilate și, prin urmare, Yazda a trebuit să oprească toate proiectele de ajutor, în mod special, distribuirea de provizii umanitare.

Misiunea ONG-ului Yazda este aceea de a sprijini comunitatea de yazidiți, în urma genocidului comis în august 2014, de către așa-numitul „Stat Islamic”, ce a condus la moartea a aproximativ cinci mii de persoane.

Forțele de securitate au sosit la biroul ONG-ului luni, 2 ianuarie, fără o notificare prealabilă și, prin urmare, asaltarea nu a putut fi împiedicată. Mai mult, directorul forțelor de securitate kurde din Dohuk a declarat că nu a avut la cunoștință această operație. Cu toate acestea, asaltarea și închiderea au fost executate și, până la ora actuală, nimic nu s-a schimbat.

Atât pentru femeile traumatizate yazidite ce se află momentan în recuperare (doarece multe dintre ele au fost obligate de către ISIS să devină sclave sexuale), cât și pentru toate persoane obligate să trăiască în taberele de refugiați, unde se confruntă cu condiții foarte precare, încetarea programelor de ajutor oferite de Yazda reprezintă o veste teribilă, deoarece nu vor mai primi niciun fel de sprijin economic și psihologic.

După închiderea forțată a organizației Yazda, Dr. Akram Jamo, Directorul departamentului kurd al organizațiilor non-profit -birou prin intermediul căruia se verifică funcționarea corectă a ONG-urilor din Regiunea Kurdistanului Irakian- a declarat că permisul acestei organizații de a continua să funcționeze a expirat. Cu toate acestea, Yazda a fost în măsură să dovedească faptul că licența sa fusese reînnoită de către Dr. Jamo, la data de 28 noiembrie 2016. Ca dovada, Yazda a publicat acordul de licență reînnoit, semnat de însuși Dr. Akram Jamo.

Petiția noatră se adresează, așadar, reprezentanților Guvernului Regiunii Kurdistan-Irak, care lucrează pentru UE în Bruxelles (în frunte cu dnul. Delavar Ajgeiy), precum și reprezentanților Guvernului Kurd Irakian din Londa (condus de către dnul. Karwan Jamal Tahir), solicitând de urgență ca Guvernul Kurdistan-ului să permite organizației Yazda să își reia proiectele de ajutor desfășurate în anumite regiuni autonome.

Pentru a semna această petiție, faceți clic pe acest link: http://www.citizengo.org/en/pr/40088-immediate-halt-closure-yazidi-ngo-yazda-kurdistan-northern-iraq.

În numele Fundației CitizenGO, vă mulțumim pentru sprijinul acordat semnând această petiție, prin intermediul căreia sperăm să contribuim la reluarea activităților organizației Yazda, cât mai curând posibil. Tot ceea ce membrii ONG-ului își doresc în acest moment e să poată ajuta în continuare pe yazidiții nevoiași, persecutați de ISIS și, deplasați în regiunea autonomă a Kurdistan-ului și în Munțele Sinjar.

 

Autor: Scott Schittl

Editor: Tatiana Sofia

 

 

P.S.: În aceste condiții trăiesc yazidiții din câmpurile de refugiați din Irak…

15874743_10157998106650564_3735240192395864241_o

Ajută-ne să îi ajutăm! Semnează această petiție ACUM: http://www.citizengo.org/en/pr/40088-immediate-halt-closure-yazidi-ngo-yazda-kurdistan-northern-iraq.

Ce vor gândi generațiile viitoare despre noi…

Ne-au făcut să credem că femeia și bărbatul sunt egali, dar numai când le conveneau. Nu au precizat că bărbatul și femeia sunt egali, dar în același timp complementari. Că nu se pot înlocui așa, oricum.
Ne-au făcut să credem că trebuie să fim mândri de tendința noastră sexuală. Nu ne-au spus că ceea ce contează cu adevărat este persoana cu care împărțim viața, acea persoana pe care o avem alături și care este lângă noi susținându-ne, iubindu-ne, îngrijindu-ne, certându-ne, crescând împreună cu noi.
Ne-au făcut să credem că a adopta e un drept al persoanelor de a fi părinți. Nu ne-au zis că adopția este dreptul copilului de a avea o mamă și un tată.
Ne-au făcut să credem că există dreptul de a lua viața altei ființe și ne-au îndoctrinat pentru a fi în favoarea unei culturi a morții. Nu ne-au învățat că trebuie să respectăm demnitatea umană a fiecărei persoane și că primul dintre drepturi e cel al vieții.
Ne-au făcut să credem că soluția tuturor problemelor unei femei aflate în criză de sarcină constă în a avorta. Nu ne-au spus că trebuie să încercăm să o ajutăm atât pe mamă cât și pe copil.
Ne-au făcut să credem că fiecare ființă are dreptul de a-și alege genul și natura, și că acest fapt trebuie luat ca atare; în caz contrar am fi învechiți și intoleranți. Nu ne-au povestit că un om care se naște mascul dar se crede o pisică femelă e o persoană bolnavă; nici nu ne-au învățat că pe acest tip de persoane ar trebui să le ajutăm, înainte de a le minți, făcându-le să creadă că e foarte normal ceea ce li se întâmplă.
Ne-au făcut să credem că tot răul care se întâmplă în lume e din vina religiei și că Biserica e plină de preoți pedofili și materialiști. Ne-au spus că principalii dușmani ai homosexualilor sunt creștinii sau conservatorii, și că din vina acestora există persecuții, discriminări și toate barbariile care se întâmplă în lume.
Dar nimeni niciodată nu a menționat tot ajutorul spiritual și material pe care Biserica l-a oferit și va continua să îl ofere umanității; nici faptul că învățătura principală a Bisericii este de-l iubi pe aproapele ca pe sine însuși; nici toată munca gratuită pe care o realizează misionarii în cele cinci continente.
Ne-au făcut să credem că trebuie să ne bucurăm de viață la maxim și să trăim fiecare clipă cum avem noi chef. Nu ne-au zis că în viață trebuie să avem anumite limite și să urmăm niște norme pentru a ajunge să ne simțim pe deplin fericiți. Nici nu ne-au avertizat că trebuie să fim responsabili de faptele noastre și că trebuie să învățăm să ne asumăm greșelile.
Ne-au lăsat să visăm la o iubire idilică, inexistentă, și că îndată ce nu mai simțim nimic pentru perechea noastră putem ”să o aruncăm la gunoi” și să căutăm o alta. Nu ne-au învățat că dragostea, în afară de a fi simțită, se construiește, se alimentează, se îngrijește, se respectă și se dă fără a cere nimic în schimb; că niciodată nu trebuie să căutăm binele propriu înaintea binelui celeilalte persoane. Nici nu au menționat că făcând lumea fericită este ceea ce ne va face pe noi înșine fericiți.
Ne-au făcut să credem că trebuie să fim buni și să primim refugiații cu brațele deschise. Dar în niciun moment nu ne-au învățat să fim curajoși și să mergem să luptăm pentru ei, ajutându-i să rămână pe pământurile și în casele lor, făcând astfel ca libertatea religioasă să fie respectată în fiecare colț al lumii.
Ne-au făcut să îi urâm pe răufăcători, teroriști, criminali, hoți, violatori, vicioși și delincvenți în general, când în realitate ceea ce trebuie să urâm este răutatea, terorismul, crima, furtul, violul, viciul și orice tip de delict, fiind mereu dispuși să iubim și să iertăm pe aceia ce greșesc. Să dăm o a doua șansă.
De astfel nici nu am învățat să fim recunoscători pentru darul vieții și pentru tot binele de care avem parte. Cu atât mai puțin că fim încăpățânați și să luptăm pentru a ne atinge scopurile. Am crescut într-o lume tehnologică, crezând că pe lângă viață trebuia să ni se dea totul de-a gata, fără a mișca un deget.

IMG_20150430_143602

Tatiana Sofia, „Reflecție în stilul artistului John Lennon”

Bravo România! Felicită și tu TVR-ul pentru angajarea reporterilor cu Sindrom Down!

reporteri--fara-prejudecati_02469100

Prin noua petiție CitizenGO dorim să felicităm Televiziunea Română pentru angajarea a trei reporteri cu Sindrom Down. România este prima țară din Europa care a dat acest pas spre non-discrimare a persoanelor cu dizabilități.

Producția TVR Cluj „Fără prejudicăți”, la care lucrează cele trei persoane cu Sindrom Down, din octombrie 2014, a fost premiată de către ONU pe data de 2 decembrie a acestui an. Distincţia a fost acordată în cadrul unei ceremonii oficiale la Sediul ONU din New York, pentru a celebra cea de-a 10 aniversare a apariţiei Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Premiul primit de către TVR se numește Global Recognition Good Practices for Employees with Disability („Modele de bune practici în angajarea persoanelor cu dizabilităţi”).

Acest program tv contrastează cu decizia guvernului francez de a interzice transmiterea unui clip video în care apăreau oameni fericiti cu sindromul Down și părinții acestora.

Prin intermediul acestei petiții urmărim astfel:

  • să-l felicit Televiziunea de stat a României -TVR- și pe reporterii români cu sindromul Down, pentru a oferi un exemplu pozitiv;
  • să solicităm comisarului Uniunii Europene pentru Cultură, dl. Tibor Navracsics, să încurajeze alte state membre din UE să ia în considerare inițiative similare în ceea ce privește televiziunea publică proprie fiecăruia;
  • să cerem Consiliul de stat francez să retragă decizia discriminatorie cu privire la interzicerea clipului în care este prezentă fericirea unor persoane cu sindromul Down și a părinților acestora.

Acesta este un mare exemplu de cum mass-media de stat (și în general) poate reprezenta o forță pozitivă pentru realizarea binelui, iar TVR merită felicitări noastre sincere deoarece a dat un bun exemplu altor țări din Europa.

Prin integrarea jurnaliștilor cu sindromul Down, statul și mass-media contribuie la risipirea miturile și eliminarea fricii ce însoțește adesea diagnosticarea acestei boli.

Vă rugăm să semnați această petiție de încurajarea făcând clic pe acest link: http://www.citizengo.org/en/lf/39853-bravo-congratulate-romanian-state-tv-mainstreaming-reporters-down-syndrome.

Mulțumim că spijiniți persoanele cu dizabilități punând capăt prejudecăților!

fara-prejudecati---tvr-cluj_23335100

Autor: Scott Schittl

Editor: Tatiana Sofia

 

 

Femeile românce NU sunt de vânzare

maxresdefault

Prostituția nu e un job!

Această petiție solicită noului guvern condus de PSD să reconsidere dezincriminarea prostituției, care a avut loc în 2014. Și, de asemenea, petiția solicită noului guvern să ia în considerare incriminarea achiziționării serviciilor sexuale (în conformitate cu „modelul nordic”). Noile studii au arătat că traficul de persoane este mai răspândit în țările în care prostituția este dezincriminată, ori legalizată și reglementată. Iar, în cazul în care femeile pur și simplu trebuie să plătească o amendă pentru încălcarea legilor, este mult mai probabil ca proxeneții sau traficanții de persoane să le mențină pe străzi.

Femeile și minorii (atât băieți cât și fete) din România pot fi atrași în prostituție de către proxeneți experți, atât în interiorul cât și în afara României.

În urma unui raport al Eurostat privind traficul de ființe umane, lansat în 2015, s-a ajuns la concluzia că România este al doilea stat membru negativ al Uniunii Europene, în ceea ce privește această problemă (după Bulgaria), deși are de fapt cel mai mare număr de victime înregistrate din întreaga UE.

Din nefericire, prostituția și traficul de ființe umane și-au pus amprenta asupra societății românești, în special în rândul fetelor tinere și femeile care trăiesc în regiuni mai sărace ale țării.

Într-adevăr, există un număr foarte mare de fete și femei din România care ajung pe străzile din București, pentru că au fost traficate.

În calitate de cetățeni români, e necesar să demonstrăm că nu suntem dispuși să acceptăm prostituția și traficul de ființe umane ca un mod de viață și, în același timp, trebuie să fie dispuși să ne implicăm activ în soluționarea acestei situații prin propunerea unor soluții reale și efective persoanelor implicate.

Vă rugăm, așadar, să semnați urgent această petiție, pentru a ne ajuta să punem capăt acestui cerc vicios și abuziv: http://www.citizengo.org/en/fm/39752-just-time-christmas-romanian-women-and-children-are-not-sale.

Vă mulțumim pentru semnarea petiției și pentru că vă arătați sprijinul față de demnitatea umană!

flashmob+oana+baluta+2+corina_205106

Autor: Scott Schittl

Editor: Tatiana Sofia

Am văzut ura jihadiștilor, mândria kurzilor, durerea yazidiților și credința creștinilor

_20161228_214137

Pe data de 19 decembrie am întreprins singură prima mea călătorie în continentul asiatic, mai exact în Irak. Am petrecut în zona Kurdistanului Irakian o săptămână incredibilă, în compania unor persoane minunate, săptămână ce a devenit cea mai importantă experiență din viața mea de până acum. În acest articol vă voi povesti cu detalii tot ce am trăit de pe 20 decembrie (ziua în care am ajuns) până pe 27, când m-am întors.

După cum am spus mai sus, am plecat din Madrid pe 19 decembrie, cu avionul, și trebuia să ajung în Arbil (Irak) pe 20, la ora 1:45. Din Madrid am făcut prima oprire în Istanbul, pentru trasbord. Era 20:40, ora locală. La ora 22:05 am zburat din Istanbul spre Ankara, unde am aterizat pentru a se urca alți pasageri. Însă în Ankara a trebuit să ne dăm jos cu toții deoarece, din cauza brumei foarte mari din Arbil (destinația finală), aeroportul irakian se închisese. Era ora 23:10. În loc să așteptăm 40 de minute pentru a se urca noii pasageri, am așteptat 12 ore, fiindcă zborul a fost anulat până în dimineața următoare. Am petrecut cea mai friguroasă zi din viața mea, „dormind” în sala de așteptare a aeroportului din Ankara, chiar în ziua în care ambasadorul rus fusese asasinat în capitala turcă. Așa că am ajuns în Arbil în jurul orei 14:30, în ziua de 20 decembrie.

Ziua întâi, 20 decembrie: Colegul meu german, Eduard Pröls, m-a așteptat în aeroport și m-a dus în taxiu la hotelul din Ankawa (cartierul aproape în totalitate creștin din Arbil), în care ne-am găzduit în acea zi. Seara am asistat la serbarea de Crăciun a unor copilași din familii de refugiați creștini, ce au fost obligați să fugă din Qaraqosh în Arbil acum doi ani, când grupul terorist ISIS ori Daesh a preluat controlul orașului. Acum aceste familii trăiesc în Arbil, la ultimul etaj al unui mall, în condiții foarte umile. Cu toate acestea, în acea seara nu am văzut tristețe pe chipurile lor, ci bucurie pentru serbarea copilașilor lor și sosirea lui Moș Crăciun.

15591019_909482635854105_7519540686842323853_o  DSC_6806 1 a

Înainte de serbare i-am cunoscut pe Rabea -fundator al organizației Nisha și diacon catolic, ce oferă ajutor și educație refugiaților din orașul Aloqosh- și pe membrii organizației Etuti (foto mai jos), formată din creștini irakieni ortodocși de clasă socială cât de cât ridicată, ai căror misiune este aceea de a-și ajuta frații aflați în nevoie.

15675704_909270022542033_8319727807699882760_o

După serbare l-am cunoscut în persoană pe Melad, un tânăr creștin catolic -ce fost nevoit să fugă și el din Qaraqosh în Ankawa din cauza persecuției religioase- și prieten al organizației CitizenGO. În acest clip puteți cunoaște povestea lui Melad: https://www.youtube.com/watch?v=PeKwp850nxo.

Ziua a doua, 21 decembrie: Eduard și cu mine am plecat împreună cu Rabea spre Alqosh și Duhok, orașe din nordul Irakului. În Alqosh, oraș format 100% din creștini, am cunoscut minunata familie a lui Rabea: pe Klara, soția sa, pe Rose și Bana, fetițele sale, pe Randa, cumnata sa, precum și pe părinții și frații lui Randa. De pe 21 până pe 26 decembrie dimineața am stat acasă la familia lui Randa, dormind cu ea și sora ei mai mică, Nardeen. S-au purtat excepțional cu mine, iar eu le-am dăruit, printre alte lucruri, un tablou cu Vlad Țepeș și Castelul Bran, pentru a-și aminti întotdeauna de mine.

IMG_20161221_133124  IMG_20161221_182925_996

Ziua a treia, 22 decembrie: De dimineața, Rabea ne-a dus pe mine, Eduard, Randa și Nardeen să vizităm mănăstirea catolică de rit caldean a Sfântului Rabban Hormizd, fundată în anul 640 după Cristos. Am văzut cu ochii mei peșterile în care locuiau călugării din secolul al VII-lea, după Cristos. Absolut incredibil!

IMG_20161222_093310 (1)  IMG_20161222_090151

După ce ne-am întors de la mănăstire, Rabea ne-a dus pe Eduard și pe mine la niște cunoscuți de-ai lui kurzi, deoarece Eduard a insistat să vizităm orașele Batnaya și Telescof, distruse de către ISIS, dar recuperate de curând de către militarii peshmerga ai kurzilor. Așa că, deodată, m-am văzut înconjurată de o mulțime de musulmani kurzi și militari peshmerga deoarece, chiar în ziua aceea, aceștia sărbătoreau învingerea Daesh-ului și recuperarea orașelor Batnaya și Telescof. Nu a fost ușor să obținem acordul de a participa la o asemenea ceremonie de mare importanță pentru populația kurdă, însă până la urmă ne-au permis și, mai mult decât atât, ne-au tratat pe Eduard și pe mine ca pe niște invitați onoare. Recunosc că mi-a fost ceva frică în ziua aceea -chiar dacă Eduard îmi spunea să nu mă îngrijorez- fiindcă, la urma urmei, sunt și ei tot niște musulmani, precum jihadiștii, în plus înarmați, și nu știi ce le poate trece prin minte. Toată lumea ne întreba de unde suntem, iar eu decisesem să evit să spun că vin din Spania, una din țările amenințate de ISIS, pentru orice eventualitate. Așa că am spus doar că sunt din România. Problema era că sunt atât de inculți kurzii încât toți răspundeau același lucru: Ah, Romania, Roma, Italia! Mda…Eu care vroiam să evit să spun că locuiesc într-o țară amenințată de terorism islamist, iar ei au înțeles că vin dintr-una aflată poate chiar în mai mare pericol…A fost ciudat pentru că ei nu vorbeau engleză, iar eu nu înțeleg nici kurdă nici arabă; cu toate acestea știu foarte bine că, după ce m-au cunoscut, mulți dintre ei menționau într-una Romania.

Evenimentul a început cu un prânz pe cinste și a continuat cu ridicarea steagului Kurdistanului pe terenul orașului Batnaya (ceea ce nu este corect pentru că, înainte de invadarea Daesh-ului, acest oraș ce aparține regiunii Niniva -NU Kurdistanului- era 100% format din creștini, iar acum militarii peshmerga i-au alungat pe jihadiști, dar s-au apropriat de oraș, fără a-l mai înapoia creștinilor). După ce kurzii au ridicat steagul, eu mi-am făcut câteva poze cu un alt steag al acestora pe care l-am împrumutat, iar, dintr-o dată, o grămadă de militari mi-au cerut să fac selfie cu ei. A fost foarte ciudat cum, fără să îmi propun, devenisem centrul atenției; recunosc că m-am simțit ca o celebritate în acel moment.

IMG_20161223_064951_955  IMG_20161222_135608

După finalizarea actului, doi militari și un musulman kurd ne-au dus pe Eduard și cu mine în Telescof, satul alăturat, pentru a vedea cu ochii noștri rămășițele unei biserici catolice distruse de ISIS. În acel moment am simțit agonie pentru că nu știam dacă într-adevăr vroiau să ne arate biserica sau să pună capăt vieților noastre (având în vedere că eram creștini și, în plus, străini) în interiorul acesteia. Mitralierele lor îmi inspirau frică, precum și faptul că nu eram decât noi cinci într-o zonă mai îndepărtată de restul mulțimii de dinainte. În acele momente m-am rugat Bunului Dumnezeu și Maicii Domnului și nimic grav nu s-a întâmplat. Cei doi militari își luaseră armele cu ei doar pentru a ne proteja pe mine și pe Eduard în caz de aveam să ne întâlnim cu vreun jihadist nepoftit, dar nu pentru a ne omorî pe noi. Și cam așa a rămas biserica catolică din Telescof după ce Daesh a invadat orașul, obligând populația să fugă și să se refugieze în Alqosh…

IMG_20161222_140859  IMG_20161222_141004

În acea seară, după ce ne-am întors, Eduard m-a dus în centrul Alqoshului, unde tinerii orașului pregăteau decorul petrecerii de Crăciun. Atunci l-am cunoscut pe Fadi, un tânăr creștin foarte haios și curajos, pe prietenii și pe familia sa. Am luat cina cu ei, petrecând împreună o seară pe cinste. După acea Rabea m-a întors acasă la Randa.

IMG_20161223_202856_738  IMG_20161222_191419

Ziua a patra, 23 decembrie: Rabea ne-a invitat pe mine, Eduard și Randa să luăm micul dejun pe munte; a venit împreună cu drăgălașele sale fetițe, Rose și Bana. Am avut parte de un picnic pe cinste, tipic irakian.

15589688_910828162386219_6386409235682997077_n  15697911_910828112386224_4560036607279519751_n

Apoi am făcut o scurtă vizită la o grădiniță din Alqosh, unde copilașii aveau serbarea de Crăciun. Fadi și sora lui, Savin, erau unii din organizatori. Am plecat repede deoarece rămăsese să ne vedem cu Abid, un amic yazidit pe care l-am cunoscut în aprilie, în New York, pentru a ne duce pe Eduard și pe mine să cunoaștem templul sacru al comunității yazidite, numit Lalish, și un câmp de refugiați din Duhok. Odată ajunși în Lalish, a trebuit să ne descălțăm, deoarece în tradiția credincioșilor yazidiți nu se poate intra nici în templu nici în afara acestuia cu încălțăminte. Mi-a fost foarte frig la picioare, stând doar în ciorapi, dar vizita a meritat osteneala. Acel loc inspira foarte multă pace, orice persoană -indiferent de religie- fiind binevenită acolo.

IMG_20161223_094151_827  15800053_914547715347597_4899441460883073668_o

După ce am văzut în ce lipsuri locuiesc irakienii yazidiți am plecat spre un câmp de refugiați ai aceleiași comunităși, ce trăiesc în condiții și mai precare (fie în corturi, fie în blocuri vechi, fără căldură și cu toaletă comună). În ziua aceea am cunoscut durerea populației yazidite, ce a suferit aș putea spune mai mult decât creștinii din cauza persecuției grupului ISIS. Acum doi ani, când jihadiștii au început să comită crime împotriva celor ce nu erau musulmani suni, creștinilor li s-a dat posibilitatea de a plăti o taxă pentru a rămâne pe pământurile lor, a se converti la islam sau a-și abandona casele, în timp ce yazidiți pur si simplu „nu aveau drept să existe”, de aceea „trebuiau exterminați”. În momentul de față, o mare parte a comunității yazidite se află refugiată în Muntele Sinjar, de pe care nu coboară de frica Daesh-ului.

IMG_20161224_155250_462  IMG_20161223_130626

La întoarcerea din Duhok, ne-am oprit pe drum pentru ca Eduard să poată face niște poze. Atunci -din pură coincidență- ne-am întâlnit cu un tânăr yazidist, de 21 de ani, una din victimele directe ale persecuției religioase. Acest tânăr ne-a povestit că pe data de 15 august 2014, aflându-se în captivitate împreună cu sute de alți yazidiți, trebuia să fie executat. În acea zi, ISIS a omorât mai mult de 450 de bărbați, însă el și alți trei amici de ai lui s-au aruncat la pământ în momentul în care au auzit primele împușcături, prefăcându-se răniți; apoi au început să fugă, dar unul din amici a fost prins, iar celălat împușcat în picior. Așa că nu a avut încotro decât să fugă în Muntele Sinjar, cărându-și prietenul în spinare, hrănindu-l și căutând ajutor îndată ce jihadiștii au încetat să îi mai urmărească. Au rămas trei zile refugiați în munte, înainte de a putea coborî și a-și duce prietenul la spital. Cel mai trist este faptul că, din câte a putut remarca, între jihadiștii care aveau să îl execute se aflau mulți din colegii săi de școală musulmani.

IMG_20161224_073833_536  15591655_911224822346553_6420410879318229053_o

Ziua a cincea, 24 decembrie: De dimineață Rabea, Eduard, Roman (un voluntar al organizației Nisha) și cu mine am fost să împărțim alimente creștinilor refugiați în Alqosh, ce trăiesc în condiții precare. Au fost niște momente foarte dure, în urma cărora mi-a pierit orice chef de a petrece Noaptea Sfântă de Crăciun, dar mi-am revenit până la urmă deoarece mi-am dat seama că singurul mod de a-i putea ajuta pe acești oameni este aflându-mă bine, veselă și cu forță de muncă.

15697432_1816485675292859_6861681760742179571_n  15697218_1816485618626198_1666859135554837951_n

După aceea, Rabea ne-a dus pe mine, Randa și Nardeen la un mall din Duhok pentru a face câteva cumpărături. La întoarcere am fost la biserica din Alqosh, unde m-am întânit cu Fadi și Eduard ce participaseră la slujba de Crăciun a copiilor (în Alqosh, slujba de Crăciun a copiilor este la ora 16, în timp ce adulții asistă la cea de la ora 19:30). Apoi Fadi ne-a invitat acasă la familia lui, până ce am plecat cu el și ai lui la slujba adulților. Când am intrat în biserică, Fadi mi-a spus că dacă vreau pot să stau cu sora și mama lui. Eu am fost de acord și l-am întrebat unde se va așeza el. Atunci mi-a explicat că în Irak femeile se asează cu femeile și bărbații cu bărbații, nu împreună ca în România și Spania. M-am cam supărat să aflu acest lucru, această tradiție fiind moștenită de la musulmani, și i-am spus că mi se pare o discriminare pentru că, după părerea mea, este mai normal ca un bărbat să asiste la Sfânta Liturghie împreună cu soția și copiii săi, nu separat. La puțin timp după aceea a început slujba catolică de rit caldean; nu am înțeles mai nimic pentru că a fost în limba siriacă (creștinii asirieni din Irak nu vorbesc arabă decât cu kurzii și musulmanii, prima lor limbă fiind siriaca), dar mi-a plăcut; s-a asemănat puțin cu slujba de rit greco-catolic al românilor.

IMG_20161225_164019_566  IMG_20161224_212525_467

După slujbă, Rabea ne-a invitat să luăm cina acasă la părinții lui, iar apoi, ca de fiecare dată, m-a condus acasă la cumnata sa, Randa, la cae mă găzduiam.

Ziua a șasea, 25 decembrie: De dimineața am făcut valiza și mi-am luat rămas bun de la Randa și familia ei, căci urma să mergem înapoi în Ankawa. Fadi a venit după mine împreună cu Rasha și alt prieten de-al lui, și m-au dus la petrecerea de Crăciun pe care au organizat-o pentru refugiații din Telescof și pentru soldații germani aflați în misiune în Irak. O petrecere pe cinste! M-am simțit ca în țara mea, fiindcă muzica și cheful de viață al irakienilor se aseamănă foarte mult cu cel al românilor. Am avut șansa de a-l cunoaște în persoană și pe Episcopul orașului Alqosh, care ne-a făcut o scurtă vizită la petrecere.

IMG_20161225_160724_082  IMG_20161225_102521

După masă, Eduard a venit și m-a luat cu taxi-ul pentru a ne întoarce în Ankawa, precum era plănuit. Cu durere în suflet m-am despărțit de amicii mei alqoshieni. După vreo patru-cinci ore pe drum, am ajuns pe înserate înapoi în Ankawea; eu doream să particip la Sfânta Liturghie de Crăciun, însă din câte ni s-a spus toate liturghiile fuseseră de dimineață. Așa că am mers cu Eduard la un restaurant german unde am luat cina. Melad a venit și el puțin mai târziu, precum și o altă amică creștină a organizației CitizenGO, Waffa, împreună cu fratele ei, Rabeea. Astfel am petrecut o seară faină în bună companie.

IMG_20161228_103411_035

Ziua a șaptea, 26 decembrie: Eduard și cu mine ne-am întâlnit cu Waffa, care s-a oferit să ne ducă să vizităm un centru de refugiți creștini, ce au fost obligați să fugă din Qaraqosh în Arbil (printre care și ea, Melad și familiile lor). Așadar, ne-am îndreptat către un bloc vechi unde locuiesc familii de refugiați creștini din Qaraqosh. Spre bucuria noastră, ni s-a spus că au rămas foarte puține familii la ora actuală, multe dintre ele aflându-se deja în apartamente proprii, ale căror chirii sunt plătite de către biserica catolică; iar puținele familii rămase se vor muta și ele în curând, cu ajutorul lui Dumnezeu.

IMG_20161226_094750_597  IMG_20161226_095117

Odată finalizată această vizită, Waffa ne-a invitat la masă la ea acasă, unde i-am cunoscut frumoasa familie. Atunci am constatat altă similitudine între cultura irakiană și cea românească: mâncarea tipică. Se pare că și irakienii gătesc la zile de ocazie un fel de sarmale în foi de viță (dar mai acre căci le adaugă lămâie), ale căror nume nu l-am putut reține. Dar au fost foarte gustoase, precum restul bucatelor.

IMG_20161226_111230

După masă, Rabeea, fratele cel mic al lui Waffa, a adus niște costume tradiționale din Qaraqosh pentru a le proba, precum îmi spusese cu o seară înainte. Și iată rezultatul…

IMG_20161226_120835  IMG_20161226_120556

Iar ultima vizită în Irak a fost fix la persoana pe care îmi doream să o cunosc de multe luni: Maryam (sau Myriam), faimoasa fetiță creștină care a iertat Daeshul. Pe Maryam (foto dreapta) o cunoșteam de pe Internet deoarece CitizenGO dorea să o invite anul acesta la Congresul „Toți suntem Nazariteni”, ce a avut loc în luna aprilie, la sediul ONU din New York. Din nefericire, din cauza lipsei unui pașaport a fost imposibil să participe ca speaker la conferință. De asemenea, în ceea ce privește congresul de anul viitor, fetița se află din nou pe lista participanților, fiindcă știm că mărturia sa despre cele trăite este unică, însă din nou este foarte complicat ca ea și familia ei să poată călători în Europa. Precum în viața sa anterioară din Qaraqosh, dinainte să fie nevoită să fugă cu familia sa din cauza teroriștilor, Maryam continuă să fie prima elevă din clasa sa.

IMG_20161226_155355  IMG_20161226_155016

În poze apare și sora ei mai mică, al cărui nume mi-a fost imposibil să îl rețin; tot ce îmi amintesc e faptul că înseamnă „piatră prețioasă”. În acest moment, Maryam, sora și părinții ei locuiesc într-un câmp de refugiați din Arbil, și tot ce își doresc este să se poată întoarce într-o zi la casa lor din Qaraqosh. Din câte ne-a povestit tatăl fetițelor, dnul. doctor veterinar Walid, pentru a le putea face pașaport fiicelor sale și a putea călători astfel la Madrid, ar fi obligați să renunțe la identitatea lor de creștini, fiind declarați musulmani. Prefer să pierd ocazia de a călători gratis cu familia mea în Europa, decât să îl reneg pe Isus Cristos, a susținut ferm convins Dr. Walid.

Unul din lucrurile ce m-a surprins cel mai tare atât la creștinii din Arbil, cât și la cei din Alqosh, este faptul că nu există perete al caselor lor unde să nu aibă o icoană, pentru a simți că te afli acasă la un credincios, căruia nu îi este rușine să recunoască acest fapt. În ciuda tuturor persecuțiilor tocmai din cauza religiei lor, credința irakienilor a rămas neclintită. Creștinii din această țară -fie catolici fie ortodocși- sunt un exemplu demn de urmat de către cei ce ne aflăm în țări mai sigure și care, din pură lașitate, ne rușinăm deseori să recunoaștem că îl urmăm pe Cristos.

IMG_20161226_094924  IMG_20161226_094912

În acea noapte nu am mai dormit, fiidcă zborul meu de întoarcere la Madrid era la ora 3:25 noaptea, iar la ora 1 am părăsit hotelul pentru a mă îndrepta spre aeroport. Slavă Cerului niciuna dintre cele trei conexiuni nu a mai fost anulată, și astfel am ajuns cu bine acasă, în Madrid, în după-amiaza zilei de 27 decembrie. M-am întors cu multă tristețe, pentru că petrecusem o săptămână intensă și minunată, în compania unor persoane de la care am învățat o grămadă. Dar m-am întors și cu un mare bagaj de amintiri frumoase și cu dorința tot mai arzătoare de a-mi ajuta frații -fie creștini, fie yazidiți- aflați în nevoie.

15578014_910162422452793_9153303578157295494_o

Tatiana Sofia